fericire.

Acum ceva timp,eram un suflet chinuit,un suflet,care dorea sa traiasca fericirea,vroia sa aiba macar o clipa linistita si mai presus de toate,imi doream o fiinta,care sa reuseasca sa ma detaseze de toti,care imi facusera rau,intr-un fel sau altul.
Aveam si prieteni,genul ala de oameni,care sunau doar pentru petreceri,bautura sau bani.In mod sigur,nu imi gaseam linistea si eram furios pe mine,din cauza altora,pentru ca pana la un moment,toti au contribuit la mizeria,in care eram gata sa afund.Urasc sa imi amintesc cat de imatur si lipsit de incredere in mine,eram.Eram doar un robot care executa,fara intrebari,un program(casa,pc,iesit afara).In sinea mea,uram tot ce ma inconjura,dar nu reuseam sa ma debarasez de tot ce ra in jur.
Insa,intr-o zi, am pus punct unei farse,care s-a intamplat fara voia mea,iar dupa chiar daca vroiam sa ma simt vinovat,eram fericit,pentru ca ala era pasul de care aveam nevoie sa scap de viata aia,care nu imi adusese nimic bun.Curand,acei prieteni si-au vazut de treaba lor si au ramas la fel cum ii stiam.
Dupa un timp,o colega mi-a povestit de o fata,care parea sa fie normala.La momentul ala nu imi inchipuiam,ca aceasta fata va avea o importanta majora in viata mea.Luna noiembrie trecea,eu auzeam tot mai multe despre ea,insa nu reuseam sa imi fac curaj sa discut cu ea.Am avut noroc si am reusit sa o cunosc si sa imi dau seama ca era tot ce imi dorisem vreodata,o vedeam nespus de frumoasa si ma simteam inferior ei,iar ea vedea in mine un vis implinit si se simtea inferioara mie.De la inceput, mi-am dat seama ca iubirea sincera din ochii ei,nu am intalnit-o si nu o sa mai intalnesc niciodata.Ma bucuram ca am reusit sa gasesc o fiinta perfecta pentru mine,care ma va rani doar cu saruturi si care ma va ucide cu dragostea ei puternica.Cred ca amandoi consideram ca celalalt era perfect,iar ceea ce s-a transformat rapid in iubire,ne-a transformat pe amandoi in luptatori.Timpul a trecut,iar noi am reusit sa pastram iubirea intacta,iar nimeni nu a reusit sa ne faca sa uitam pentru o clipa ca suntem predestinati.

Posted in: on miercuri, 29 decembrie 2010 at la 00:24